Discutii asemanatoare, dar totusi altfel ?

Cred ca fiecare dintre noi discuta despre existenta lui nenea de sus( hai ca-l stiti, e ala cu barba alba, fotogenic) si daca discuti si discuti si iar discuti ajungi la aceeasi concluzie, aceea ca nu poti sa tragi o concluzie. Si oare nu te plictisesti la un momentdat de acelasi raspuns?
Eu unul cred ca am ajuns sa fiu satul de discutia despre d-zeu, mai ales ca dupa 11 ani de religie(cred ca atati s-au adunat) nici unul din cei 6-7 profesori sau dascali nu m-a convins/elucidat asupra unei incertitudini pe care am avut-o. Religia e depasita aproape complet de complexitatea gandirii omului modern, si de aceea ar cam trebuii un nou set de reguli morale intr-o biblie, 2.0(mai ales ca singura regula valabila e treaba cu "sa nu preacurvesti"). Si am mai tras o concluzie zilele astea, aceea ca e mai interesant si mai productiv, sau asa am ajuns sa percep eu, o discutie despre ceva real sau palpabil, neimaginabil dar realizabil, etc.
Deci, sper sa evit cliseu acestor discutii astfel incat sa nu mai pierd alte vreo doua ore si sa descop... nimic. Ideea e, cum a zis si Dragos, fiecare are pasiunile lui si aspiratii diferite asupra cunoasterii. Oricum cu cat il vei cunoaste mai mult pe d-zeu sau religia, cu atat vei stii ca esti foarte mic si foarte nesemnificativ, dar totusi iubit de cel ce te umbreste si ca vei ajungi in iad pt ca nu ti-a fost frica suficient de mult incat sa nu iesi, sa nu pui piciorul macar un pic inafara conului de "nimic".