Cele 10 porunci ale singuraticului

Citat din "Viata pe un peron" - Octavian Paler

“Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime.Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

-->

Viclenie de pusti

Suntem tineri, fiinte in dezvoltare, in cautarea unei personalitati. Inca incercam sa fentam orice provocare care se iveste, fie ca vine vorba de invatat, economisirea unor bani sau gasirea unui job, sa ne lasam de tigari sau de alte vicii. Tot timpul gasim solutii 'ingenioase' la problemele noastre. Daca avem de prezentat starea scolara parintilor, rudelor sau prietenilor care nu stiu ce naiba faci tu pe la facultate tot timpul ne acoperim spatele: incepem sa descriem facultatea noastra ca fiind mult mai grea decat a fostilor colegi cu care eram "in competitie", apoi mai adaugam realitatea cruda ca profii sunt mai  mult decat plecati cu capu' si nu in cele de urma viata de camin ne influenteaza al naibii de mult, manelele care aparent urla la 4 diminieata nu ne lasa sa ne odihnim si devenim biete fiinte surmenate doar dupa 2-3 saptamani de la 1 octombrie.
Insa pe langa mica anecdota, vorbeam cu al meu tata si imi dau seama ca ne mandrim cu niste reusite false care nu fac mai mult decat sa voaleze foarte frumos pictat adevarul crud care ne macina in fiecare zi. Plecam la facultati care mai de care numai ca sa sune frumos atunci cand ne intoarcem in oras, povestim cele 3 seminarii la care am fost tot semestrul numai ca sa parem interesati in fata unor oameni care oricum nu pot sa ne cantareasca vorbele. Tot asa ne laudam cu note care mai de care mai frumoase de la examenul de Bacalaureat, dar toate chestiile alea sunt doar niste explozii mici de minciunele, mai ales ca se stie foarte bine ca se copie la fiecare examen de acest tip, ca doar, deh, de ce sa existe interes pentru a echilibrul sanselor.
Cea mai mare reusita a noastra e fraierirea apropiatilor care au influenta intr-un grup cum ar fi o mana de prieteni (care sa raspandeasca vorba) sau parinti/rude care sa inceapa sa spuna in stanga si in dreapta cat de grozav le e progenitura/"viitorul lor". Astfel iti creezi o imagine falsa despre tine pe care o imparti ca pe un flyer in stanga si in dreapta, dar mai mult ca sigur aceasta imagine va trece mai devreme sau mai tarziu, la fel cum orice flyer ajunge la gunoi.