In lumea mea , adica cea in care precipita prieteni , colegi , rude , s.a exista mereu discutii cu sfarsit retoric despre doua mari subiecte mari si late : politica si religie . Deoarece am avut deja o mica expunere a gandurilor mele despre religie ( articol aici ) m-am gandit sa scriu despre viziunea mea asupra persoanei sau fortei care guverneaza functionarea subreda a civilizatiei noastre . In primul rand cred intr-un singur Dumnezeu , un Dumnezeu unic ce se regaseste intr-o persoana unica , dar cum s-a dovedit ca exista mai multe persoane decat una , inseamna ca exista mai multi Dumnezei . Ambiguu , nu ? Ei , poate gandesc eu mai rastalmacit , dar sa va dau de stire ca am si o explicatie , plauzibila din perspectiva mea . Dumnezeu , pentru mine , sunt eu . As putea incheia articolul , dar nu ar fi haios daca nu as amanunti un pic . Deci incepem o filozofie , poate un pic fortata , demagogica as putea spune . Tin sa precizez ca nu incerc sa fac pe nimeni sa gandeasca precum eul meu interior . So , Dumnezeu , conform spuselor Bisericii , ajuta oamenii in viata , ii indruma daca se roaga la el , ii va judeca la sfarsitul vietii . Ok . Prima parte e buna , adica sunt de acord cu ea . Adica , eu singur ma ajut in viata , chiar daca la un moment dat voi fi ajutat de prieteni , nu de o persoana imbracata in alb din ceruri , sau forta aia care a creat Big Bang-ul . Ratiunea ma ajuta sa innot prin raul vietii , care cred mai curand ca e un lac , whatever . Se spune ca Dumnezeu ne calauzeste soarta ( alaturi de ingerul/ingerii pazitor(i) ) , dar totodata ne lasa sa ne alegem noi una din cele 2 poteci foarte inguste – bine sau rau - . E cam ciudat Dumnezeu asta , dar defapt ... defapt si de drept noi ne dam cu parerea de pe la 3 ani cum ca ar trebuii sa facem intr-un fel sau altul . Totul depinde de ingerul nostru pazitor , ca sa exemplific , in majoritatea cazurilor persoanele alea care formeaza familia ta ( in care pot intra si prietenii care ii vezi ca frati sau chiar ca indrumatori – apar foarte tarziu ) . Si pana la urma mediul din care provii si ascutimea mintii si ce e mai presus de toate profunzimea sufletului iti dicteaza in cele din urma calea . Si "dicteaza" e cam mult spus , pentru ca nu e sigur ca urmezi aceeasi etica de mic copil pana la adanci batrani . De ce ne facem rugaciuni , de ce ne gandim mereu ca trebuie sa se intample ceva ? Pentru ca sufletul sau ratiunea ne dicteaza asa .
Pur si simplu refuz sa ma inchin seara inainte de culcare prin cliseul rugaciunilor , dar nu ezit sa-mi fac o retrospectiva a zilei care tocmai a trecut , daca e bine sau nu ceea ce s-a intamplat , sa ma gandesc ca as putea sa schimb totul in mai bine pentru ziua urmatoare , sa-mi aleg drumul pe care voi merge in continuare si cum va fi dimineata urmatoare cand ma voi trezi din cauza alarmei de la telefon si imi fac curaj sa nu apas pe butonul de amanare J . Oricum , Dumnezeu exista , e ceea ce noi numim suflet si nu putem vedea , e pana la urma ceea ce ne face oameni , ceea ce ne da sentimentul iubirii fata de semeni , cel ce ne face sa fim unici , e cel ce religia in descrie intr-un mod placut prin povesti cu ingeri si trimisi ai sufletului ce vor sa imprastie aceasta taina peste tot poporul iudaic si etc. Rugaciunea e pentru linistea sufletului omului credincios , cu frica de Dumnezeu . Pentru mine vorbele astea se cam cocosesc una la alta . Adica ce vroiam sa spun eu ca Dumnezeu este defapt sufletul nostru . Cum am zis , aceea mica privire in trecut ma face pe mine , simplu muritor , sa pot sa-mi curat gandurile negre si sa merg mai departe constientizand faptul ca sufletul este viu .
Acum nu stiu daca gandesc tocmai bine , dar asta pot spune eu despre Dumnezeu , nu pot sa spun altceva , sau poate as putea sa elaborez farama de materie cenusie pe care o rezerv subiectului . Oricum , sper sa nu aruncati cu rosii in mine , voi credinciosi care va faceti cruci in fata Bisericii .
Noapte buna J .
