Viata ca un cliseu . Deja ?

Interferand cu auzul meu , multe discutii intre persoane devin deja clisee si nu numai . Multe lucruri sunt inevitabile si , eu cel putin , parca acord lucrurilor marunte ce stiu ca se vor intampla mai multa atentie si in acelasi timp mai putina atentie ca inainte . Un exemplu , stiu ca am lucrare , ma gandesc in fiecare zi ca vine , vine , vine si o sa se duca , o sa vina corectata cu o nota care nu o sa-mi aduca o bucurie extraordinara , chiar deloc , dar ma stresez atat de mult ca o sa vina incat ... parca vine 2012 ( nu cred in apocalipsa ) . Bai , si stii ca nu are rost , dar atunci te caci mai mult pe subiectul ala . E naspa ! E ca si cand ai avea un déjà vu in fiecare zi . E prea monoton . Adica stii in fiecare seara ca a doua zi o sa te scoli , la o ora care niciodata nu o sa fie cea dorita , te chinui sa te trezesti , iti faci orarul ala impus de conjuctura de elev , sportiv , muncitor , pensionar ( si cam atat ca dupa aia popa iti face orarul inmormatarii , tu nu trebuie decat sa stai lin ) , te trezesti cu "palme" cand incerci sa subjugi aceste reflexe si totul intra parca in categoria de repetitii . Poate ca traiesc aceea perioada asemanatoare cu cea a actorului , care in urma repetitiilor si a emotiilor urca pe scena in fata spectatorilor . Asa si eu repet , repet , improvizez in repetitiile mele si in cele din urma voi ajunge pe la facultate unde se zice ca incepe o noua viata , cea de student . Sa revenim la o zi obisnuita . reusesti sa-ti faci programul obisnuit , apoi stai si astepti pierzand vremea ca un prieten sa sune sau sa-ti dea in cap cu un buzz pe mess ca sa-ti zic "bai frate , hai in oras" , iar deobicei astepti mult si bine pana ce te culci gandindu-te la ziua ce va urma , circuitul repetanduse . Si pur si simplu sunt momentele alea de libertate , cand iesim mai multi in gasca , glumim , discutam intre noi , suntem deschisi unii altora si cea mai frumoasa parte e ca nu consideram pe unul sau pe altul mai prejos decat propria persoana sau nu lasam sa se vada asta. Urat devine cand incep alte preocupari si pur si simplu nu mai bagi in seama pe cel ce era langa tine . In fine , get over . I'm bored to think at that topic . Cum spuneam , viata ca un cliseu . Stii ca ce faci la scoala , vei face in aceeiasi maniera si peste 2 ani , stii ca daca ai prieteni azi , maine poti sa nu ii mai ai , stii ca nu stii ce se va intampla cu tine si asta te scoate din minti , stii ca iti vei manca timpul liber in fiecare zi cu stat la calculator , la televizor sau prin oras cu persoana cea mai agreabila tie , stii ca in cele din urma te vei culca nesatisfacut complet , stii ca va urma inca o zi de genul zilei traite . Si pentru ce toate acestea ? Adica , nu am putea trai o singura zi si dupa aia sa facem economie de resurse , ca tot suntem in criza . Nu ! In nici un caz . Pentru ca , cel putin eu , traiesc pentru acea clipa de libertate , pentru clipa in care pot sa pun capul pe perna linistit , visator , gandind ca am trait o zi perfecta , gandind ca poate va mai urma una , gandind ca pot sa sparg bariera , gandind pozitiv . Deci , viata ca un cliseu ? Nicidecum . Viata e relativa , abstracta si de necontrolat , ceva ce nu poate fi definit , deci nu poate fi controlat , manipulat . Asa ca e bine sa o traim , sa nu ne gandim la clipa ce va urma , la clipele ce au trecut , sa ne gandim . . .

Buna dimineatza !!!! :-)