Noapte buna .
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
TaekWon-Do pentru mine I
Ce este TaekWon-Do-ul ? Sunt arte martiale koreene . Mda. Si acum vin cliseele de genu : "ma karatistule , te vezi smecher sau altele " , care ma amuza oarecum . A practica acest sport inseamna mai mult decat a lovi in stanga si in dreapta , inseamna mai mult decat bataii si antrenamente , inseamna un stil de viata . De cand am intrat in randul practicantilor am invatat multe lucruri care sunt sigur ca m-au ajutat , ma ajuta si ma vor ajuta in continuare . Unul dintre acesta este respectul pentru toti din jur . Cum mi s-a intiparit idee asta ? De mic stiam ca trebuie sa-l ascult neconditionat pe cel mai mare "si mai tare" , dar lucru ce m-a determinat sa constientizez ce inseamna cu adevarat respectul este ca acesta trebuie acordat oricarei persoane . A fost haios felul in care am invatat lectia asta pentru prima data . Eram un copil neastamparat cand eram mic , pe la 6-7 ani ( atunci m-am apucat de TaekWon-Do ) si mereu ma "luam" de aia mai mari si de fiecare data mi se spunea ca nu am voie sa ma leg de aia mai mari . Mda. Era inverant :( . Dar nu dupa mult timp , stiu ca era pe acolo un dracusor , avea centura galbena ( eu aveam centura alba ) se tot lua de mine ... si stiu ca m-am dus sa-l parasc la antrenor , si atunci i s-a spus acelui copil sa nu se mai ia de cei mai mici . Wow . Eram surprins atunci ca mi se ia partea . In fine . Aceste vorbe le-am auzit in diferite moduri de-a lungul anilor si mi s-a format ideea de respect in sala , pe care mai apoi am adaptat-o in felul meu . Sunt o persoana careieia ii place respectul , nu in sensul militaresc , de frica , ci de bun simt . In prezent , respectul il vad ca pe o maniera de a trata oamenii cu bun simt si in modul cuvenit statutului social ( aici nu ma refer la avere sau alte nimicuri morale , ci la modul in care se afirma si la calitatile lui etc. ) .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Oh, deja mă simt onorată să prind primul comentariu... na... dacă-l prind, că cine ştie când termin ce am de spus. Mă gândeam eu că tre' să fie ceva de capul tău, cu toate prostiile pe care ţi le zic eu referitor la fiţe. Dar na... şi oamenii fiţoşi au suflet, nu? E genial ce zici tu aici... şi asta ar trebui să fie învăţaţi toţi copiii în familie, la grădiniţă, la şcoală, pe stradă, la bloc. Da' lumea ar fi deja un loc mai bun dacă s-ar întâmpla asta. Am senzaţia că orice sport de autoapărare îşi învaţă practicanţii despre acest tip de respect, aşa că am putea să ne apucăm cu toţii de ceva... Doamne, dacă mă pui să scriu numele sportului pe care-l faci fără să mă uit cum l-ai scris, n-aş şti. :)) Juma' glumă, juma' serios... îmi place mie să mă alint... şi acuma ştiu, că am fost cu luare aminte. Oricum, meriţi felicitări pentru asta... tre' să ai o mare satisfacţie că ai doar 16 ani şi ai centură neagră, eşti 'bazat', cum s-ar spune. Alţii până la vârsta asta au consumat oxigenula altora pe degeaba (şi nu încurajez ipocrizia; şi eu sunt în situaţia asta de multe ori, dar lucrez în acest sens).
RăspundețiȘtergereMă întreb dacă mai aveam ceva de comentat... Ai dreptate cu privire la respect şi cred că asta duce şi la alte calităţi înrudite cu asta, că nu poţi fi respectuos şi totuşi imoral. Mă gândeam acum şi la faza cu ăia mai mari şi era ca un deja-vu, că am simţit şi eu asta. Desigur, mulţumită neuronului meu, mi-am amintit de la ce-mi venise... că tot aud pe la facultate şi am auzit şi în liceu cum îşi înjură elevii profesorii. Nu ştiu dacă te-am auzit şi pe tine, dar nevermind. Eu nu sunt de acord cu asta... no, bine, e necinstit cu tine, handicapat, habar n-are de nimic, nu e un bun pedagog, etc. Soarta. Eu nu văd de unde ne permitem; da' e profesor universitar, hopa, prietene, ai făcut grădiniţa cu el, te tragi cu el de şireturi? Poate n-am dreptate, poate şi eu fac asta, din exces de zel, dar nu aprob acest lucru.
Cam asta-i. Pfff... iar m-am întins cu prostiile mele. Eu cred că sunt destul de respectuoasă... în general, dar na, tind spre mai bine. Îmi place să glumesc, dar nu cu răutate, poate cu o aparentă lipsă de respect. Am recitit prima parte din articolul tău... să vezi ce şmecheră o să mă cred şi eu când o să-mi iau centura galbenă (că doar am trăit degeaba până acuma). Atunci o să te pot bate 'mai profesionist' decât până acum. (Tot glumă.)
acesteptam acea minunata clipa cand iti vei lua centura galbena :)
RăspundețiȘtergereGood point... in prezent respectul este pe cale de disparitie. Eu unul nu am facut TaekWon-Do, insa am invatat ce este respectul. Nu pentru ca mi-a fost impus, ci pentru ca am considerat necesar respectul in dezvoltarea mea ca individ.
RăspundețiȘtergereEu totusi nu pricep un lucru. Stiam ca cei mai mari se iau de cei mai mici, nu invers. :))
Dacă la mine te refereai, şi aşa mi se pare, să ştii că ai puţină dreptate. Până la urmă, Flavius e mai mare decât mine şi în centură, şi în înălţime... dar am şi eu dreptul meu, ca sunt mai mare în vârstă. :)) Măcar aşa să încerc şi eu.
RăspundețiȘtergere