Hmm . Ma gandeam ce sa scriu la un al doilea post despre Taekwon-Do . Ma gandeam ca dupa 10 ani daca tragem linia la persoanele care au intrat in sala ar fi un numar impresionant . Tot felul de persoane foarte interesante , cu diverse comportamente au pasit , sau mai degraba au alergat dupa ce fel dicta antrenorul din fata lor , persoane care erau fie foarte energice si dornice de afirmare , fie persoane timide , dar foarte talentate . In ultimii 2-3 ani am intrat in contact "mai" direct cu toate persoanele care au intrat in acest mediu prin intermediul pozitiei mele de "antrenor secund". A trebuit sa le impartasesc din cunostintele mele dobandite si slefuite de-a lungul timpului. Uneori am avut surpriza placuta de a intalni persoane care prind miscarile mai repede decat am reusit eu , altele dornice sa incerce , sa se strofoace pentru a reusi . Uneori aceste lucruri te misca , ma fac sa ma gandesc un pic , ma fac sa analizez putin trecutul meu si daca am facut atat de mult efort ca acestia pentru a reusi de a ajunge la o oarecare performanta in acest sport. Cel putin in ultimul timp m-au impresionat foarte mult noii copii care au ajuns la TaekWon-Do . Sunt copii foarte talentati , dornici sa reuseasca de unii singuri , fara sa ii ajuti , iar cand reusesc vin si ma intreaba "uite , uite , e bien cum fac ? " . Si nu poti sa-ti dai seama cum te simti cand dupa ce incerci sa le arati unor pusti de vreo 12-13 ani , mari "smecheri" ca nu fac bine vin acesti mirifici copiii si iti spun indirect : " lasa-i pe aia , uite ca eu vreau sa fac si vreau sa fac bine " .
Oricum , asta era ceva care m-a facut sa-mi schimb putin mai mult comportamentul fata de copiii mai mici , pentru ca nu eram foarte atras de copiii sub 10 ani . In fine . Oricum , vroiam sa fac postul despre felul in care au venit persoanale la TaekWon-Do si cum au si plecat . Defapt ... motivele sunt impartite , fie ca nu aveau timp , fie ca nu au avut capacitatea de a duce o treaba pana la capat , fie ca au plecat la facultate . Nu conteaza . Concluzia ar fi importanta . Ar fi ceva de genu : in viata nu poti sa fii bun la orice , e bine ca incerci experiente noi , inovatoare si care prind bine pshicului tau , precum si fizicului , dar totodata iti arata ca nu poti sa fii potrivit unui mediu specific . Mi-am cam pierdut ideea in timpul parantezei de mai sus :-< . Oricum , ce incercam sa spun e ca imi pare rau ca vad oameni care se adapteaza foarte greu unei noi situatii , fara sa depuna putin efort , fiecare vrea sa-i fie cat mai usor , dar defapt frumusetea e cand la sfarsitul unei munci poti sa spui "da , am facut o treaba multumitoare " , sau pur si simplu sa pui capul pe perna si sa stii ca nu ai stat la colt de strada si ai bagat in vena sau ca ai stat cu bidonul de bere/vin si tigara in gura la coltul blocului injurand , deranjand si starnind dezaprobari in jurul tau . Oricum , viata e un eclectism de care nu putem scapa . Trebuie sa fie cat mai organizata , iar o organizare buna inseamna un efort pentru a respecta programul . In fine . Am cam busit postul da' e seara .... ehh :-j .
Noapte buna .
Eu cred ca ti-ai schimbat parerea asupra copiilor sub 10 ani datorita faptului ca te-ai maturizat. Exista anumite perioade la copii. Cei pana in 10 ani sunt foarte nerabdatori sa arate ca si ei pot, apoi incep sa se smechereasca si vor sa arate cat de tari sunt... apoi isi dau seama ca pentru ei fac ceea ce fac, nu pentru un public invizibil ce vrea sa-i vada in tambra.
RăspundețiȘtergereDar da... suntem atat de comozi sa ne motivam, incat nu realizam ca satisfactia este mult mai mare atunci cand te straduiesti.